Ce cred copiii despre Mos Craciun?

Costumul lui Mos Craciun

 Desi multi dintre noi nu stiu, costumul de Mos Craciun nu a fost de la bun inceput in starea pe care o stim cu totii in zilele noastre. Costumul de Mos Craciun a fost creat, imaginea pe care o avem noi astazi despre Mos Craciun a fost creata si ceea ce va va surprinde si mai mult este ca ea nu a fost un rod al imaginatiei populare, ci a fost conceputa la inceput de un caricaturist, apoi de la acesta s-a preluat imaginea, s-a prelucrat si s-a ajuns la starea de acum.

Costumul de Mos Craciun prezinta doua variatii, iar in tara noastra sunt acceptate ambele posibilitati. Prima varianta de costum purtat de Mos Craciun vine din Statele Unite ale Americii, tara care a conturat imaginea Mosului. Un Mos Craciun in viziunea americana poarta pantaloni din catifea, haina din catifea ce depaseste turul pantalonilor putand ajunge pana aproape de genunchi, caciula din catifea si ghete lucioase. Pantalonii sunt in intregime rosii si sunt introdusi in ghetele negre lucioase, in permanenta curate. Culoarea hainei este rosie cu alb. Albul este prezentat sub forma unei blanite pufoase ce este amplasata la nivelul nasturilor, manecilor si cateodata si la nivelul umerilor. De asemenea haina prezinta uneori o gluga care este tot de culoarea rosie si care este marginita de blanita alba. Haina lui Mos Craciun este stransa la brau cu o curea lata neagra la fel de stralucitoare ca si ghetele. Uneori Mos Craciun are o caciula de culoare rosie, captusita pe margini cu blanita alba. Varful caciulii prezinta un ciucure din aceiasi blanita de culoare alba. Costumul de Mos Craciun mai suporta variatiuni si la nivelul de inchidere al haine, care poate fi adesea cu nasturi mari, captusiti de blanita alba. Acest Mos Craciun este un Mos Craciun american, Thomas Nast ,un faimos caricaturist american, l-a descris si l-a desenat pe Mos Craciun in aceasta maniera incepand cu anul 1881. Desi primele sale lucrari il infatisau pe Mosul de dimensiuni mici, nu a durat multa pana ca desenul sau sa capete proportii umane.

Tot Thomas Nast l-a descris pe Mosul ca un batranel ce aluneca pe cosul casei si lasa cadouri copiilor cuminti. Unele desene ale faimosului caricaturist, il infatiseaza pe Mos Craciun imbracat in aceiasi costumatie, dar de culoarea verde. Cu toate acestea culoarea rosie ii ducea pe cei mai multi oameni cu gandul la Crestinism si tocmai de aceea costumul de Mos Craciun din zilele noastre are culoarea rosie. Ideea lui Thomas Nast a capatat contur si a fost adoptata in intreaga lume in momentul in care compania de racoritoare Coca – Cola a inceput o campanie publicitara, infatisandu-l pe Mos Craciun in forma si costumatia desenata de Thomas Nast. Designer-ul companiei Coca – Cola se numea Haddon Sundblom si multa lume il considera si in zilele noastre ca cel care l-a adus pe Mos Craciun in mintea tuturor in forma actuala. Acest considerent nu este unul total gresit, avand in vedere ca prin intermediul reclamei Coca – Cola imaginea lui Mos Craciun a fost extrem de mediatizata si intr-un final adoptata ca standard. Lucrarea lui Haddon Sundblom a aparut in 1932, adica cu mai bine de 40 de ani dupa desenele lui Thomas Nast. Compania Coca – Cola l-a recunoscut pe Thomas Nast ca adevaratul creator al lui Mos Craciun. Culoarea de rosu pe care a folosit-o Haddon Sundblom atunci cand a facut costumul de Mos Craciun pentru compania Coca – Cola, a fost patentata si apartine companiei. Asadar desenele lui Thomas Nast, impreuna cu imbunatatirile lui Haddon Sundblom l-au adus pe Mos Craciun in fata ochilor nostri asa cum il stim din copilarie. Pe langa costumul de Mos Craciun, cei doi creatori au adaugat si o imagine Mosului, acesta fiind reprezentat de un om batran, durduliu, cu parul alb, cu barba si mustata alba, mereu rosu in obraji si mereu zambind.

In Europa insa costumul de Mos Craciun poate aparea si altfel. Costumul de Mos Craciun din Europa poate aparea sub forma unei pelerine rosii, foarte asemanatoare cu straiele bisericesti. De asemenea Mosul din Europa are adesea in mana un accesoriu impunator, purtat deseori de papa sau de marii patriarhi. Culoarea rosie predomina si in Europa, cu toate ca sunt unele tari care au adoptat culoarea albastra, insotita de blanita alba ce o gasim si in imaginea Mosului american.

Mosuletii

Mai, mie imi vine mai bine caciulita asta. O iau de tot!

Mmmm, ce buna e vata de zahar! Sau e un norisor?

Merg la auditie pe Broadway! Faceti loc!

Cand ma fac mare o sa am si muschi! Trebuie sa fiu puternic sa tin bine fraiele de la saniuta!

Uuups! Crad ca Mosu' a incurcat cadourile!

Mmmm, mi s-au lipit buzitele de la atatea bombonele!

Sedintaaaa!

Aaa, chiar daca ma chiama Rudolf, sa stiti ca nu sunt un ren!

Sa mananc laptic...sa nu mananc laptic...Sa mananc laptic...sa nu mananc laptic...Sa mananc laptic...sa nu mananc laptic...Sa mananc laptic...sa nu mananc laptic...Sa mananc laptic...sa nu mananc laptic...

Ajunul Craciunului in Bucovina

In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa.

Craciunul este un minunat prilej pentru infrumusetarea interioarelor taranesti, gospodinele punand acum sub stresini diverse plante aromate (ochisele, minta creata, busuioc, maghiran), plante ce raman expuse acolo o perioada indelungata din anul viitor.

In Bucovina, colindatul este nu numai o datina ci, prin modul de organizare, a devenit o adevarata institutie, cu legi si reguli specifice. Copiii si tinerii se intrunesc, din timp, in grupuri de cate 6 persoane, pentru alcatuirea viitoarelor cete, selectia facandu-se in functie de categoria sociala, afinitatile personale, calitatile morale sau gradele de rudenie.

Tot din timp se alege si conducatorul cetei - numit vataf, calfa sau turc - ce trebuie sa fie un bun organizator, sa aiba autoritate asupra tinerilor, sa aiba o conduita morala ireprosabila si sa fie un bun dansator.

Poate cel mai important moment in derularea sarbatorii Craciunului este seara de ajun, atunci cand se pregateste o masa speciala numita "masa de ajun" si incep colindele.

Pregatirea mesei de ajun incepea in primele ore ale diminetii, cand gospodinele coceau colacii. Colacii Craciunului se faceau in forma de 8 si se pastrau pana primavara cand se afumau si se tamaiau boii si plugul inainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mancati de plugari in tarina.

Tot acum erau preparate douasprezece feluri de mancare de post (grau pisat si fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, bors de bureti, fasole fiarta si "sleita" etc), precum si mancaruri din peste. Bucatele erau asezate pe masa din "casa cea mare", dupa ce pe aceasta se asternea cea mai frumoasa fata de masa.

Uneori, sub fata de masa se punea fan. Peste masa se petrecea un fir de stramatura rosie, legat sub forma de cruce, iar pe colturile mesei se asezau maciulii de usturoi. In mijlocul mesei se aseza un colac rotund iar in jurul sau se ordonau douasprezece farfurii in care se aflau cele douasprezece feluri de mancare. Seara, dupa trecerea preotului cu icoana, intreaga familie se primenea si se aseza la aceasta masa.

Cina avea un caracter ritual, inainte de a se aseza la masa, toti membrii familiei ingenuncheau pentru rugaciune, dupa care capul familiei invoca spiritele mortilor, ce erau invitate sa participe la ospat, si hranea simbolic vitele din gospodarie, chemandu-le pe nume si aruncand peste cap cate putin din cele douasprezece feluri de mancare.

Familia se aseza si se ridica in acelasi timp de la masa, in semn de deplina intelegere si unitate. Exista interdictia de a se consuma in intregime cele douasprezece feluri de mancare, resturile fiind pastrate pe masa pana la Boboteaza, cand sunt puse in hrana animalelor sau erau asezate intr-o farfurie in fereastra, alaturi de un pahar cu apa, pentru spiritele mortilor.

Obiceiul mesei de Ajun, ce are intelesuri profunde si definitorii pentru lumea rurala traditionala, formata din plugari si pastori, se mai pastreaza, izolat, in satele de munte din Bucovina.

  Iarna

Vasile Alecsandri

 

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi..

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai...
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai...

Craciunul in Maramures

 Craciunul continua sa fie in Maramures o sarbatoare la care traditiile si obiceiurile se pastreaza cu sfintenie, cel mai bine acesta putand fi vazute la sate. Si in marile orase insa, in Ajunul Craciunului se pot vedea insa grupuri de colindatori, tineri si batrani, care merg sa vesteasca pe la prieteni Nasterea Domnului. Lumea petrece impreuna cu familia si prietenii trei zile intr-una. Craciunul nu inseamna insa doar cele trei zile, numite «ale Craciunului satul». Sarbatoarea are trei etape: perioada de pregatire, postul si toate celelalte actiuni in care intra curatirea casei, a curtii, a mormintelor; apoi mai e perioada cuprinsa intre 23 decembrie (Ajunul Ajunului) si 31 ianuarie, iar ultima este perioda dintre Anul Nou (numit in vechime Craciunul cel mic) si Boboteaza.

Veselie de iarna alaturi de Craciunita si Craiasa Zapezii

Craciunita ne cheama la joaca!

Distractie cu pensule si baloane! Ho ho ho!

Spectacol de poveste

 Lucia este o fetita dragalasa si curajoasa care hotaraste sa fuga de acasa in noaptea de Craciun pentru a-l intalni pe Mosul.

In drumul ei, se intalneste cu personaje magice, desprinse din povesti: renul Rudolf, Craciunita, Spiridusul Craciunului si Craiasa Inghetului.

Va reusi oare Lucia sa il gaseasca pe Mos Craciun? La aceasta intrebare va raspundem noi in spectacoulul interactiv POVESTE DE CRACIUN, in care vom canta si ne vom juca pe cinste!

Pentru rezervari, ne gasiti la numarul de telefon 0723978595.

Steaua

De la Craciun si pana la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se intalneste la toate popoarele crestine.
Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.
Cantecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, cateva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale.

Micul cor al stelarilor, care intra in imobil in zilele Cracinului, canta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "In orasul Vitleem"; "Trei crai de la est

Capra

Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia.

Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.
Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".
Aceasta se pare ca isi are originea in obiceiurile romanilor si elinilor: fie in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori in versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare.
Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, incepe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapana casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt acasa, si apoi multumind se indeparteaza

Vicleimul

In unele locuri in noaptea Cracinului putem intalni si cantarea religioasa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participa copiii.
Aceasta drama religioasa ne infatiseaza misterul Nasterii Domnului in toate fazele sale. Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati imbracati in portul ostasilor romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar si Gaspar, un cioban, un prunc si in unele parti o paiata.
Vicleimul apare la noi pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu in Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania.
Din prima forma a Vicleimului, prezentarea magilor si dialogul lor, s-au dezvoltat pe rand, prin activitatea micilor carturari, trei tipuri principale, in cele trei mari tinuturi: Muntenia, Moldova si Ardeal. Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar si astazi, partea profana, jocul papusilor.

Intr-o cutie purtata de doi baieti este infatisata gradina lui Irod si o parte din marketul orasului. Mos Ionica, ingrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza obiceiuri si sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Datand din vechimne, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar in palatele Domnitorilor tarii.

Drum de iarna

 

de Alexandr Puskin

Luna se strecoara- alene
Printre ceti, cernînd scântei,
Si pe Tristele poeme,
Varsa trist lumina ei.


Pe întinsul drum iernatic,
Troica luneca în zbor,
Clopotelul singuratic
Clincheta chinuitor.


Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal si sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt...


Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zapezi...Si doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea rasar...


Mi-i urît... Dar mîine, Nina,
Va zîmbi în fata mea,
Focu-si va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.


Minutarul, far-odihna,
Drumul sau si-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihna
Miezul noptii ne-o lasa.


Surugiul, cu i-e felul,
Motaie. Sînt trist, mi-e dor...
Luna-n ceata; clopotelul
Clincheta chinuitor...

Crestinismul si solstitiul de iarna
Solstitiul de iarna a fost celebrat inainte de era crestina. Astfel, romanii sarbatoreau Saturnaliile intre 17 si 24 decembrie. Ei sarbatoreau si "nasterea soarelui neiivins" (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca (un cult preluat de la persani care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui).

In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara dar a stabili vreo soroc exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.


Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca:
- rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun;
- focurile care se fac in dimineata de Craciun;
- colacii de Craciun care imita forma soarelui

Colindele

Incepand cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. In orase intalnim colindatori odata cu lasarea serii si pana in miez de noapte. Cu traista dupa gat, cu batul in mana si caciula pe urechi, colindatorii merg din imobil-n imobil si striga la ferestrele luminate:
"Buna dimineata la Mos Ajun, Ne dati ori nu ne dati", si daca cei din imobil le deschid usa spre a le imparti colindeti, incep sa cante mai departe:
"Am venit si noi odata
La un an cu sanatate,
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati"

Cu acest ocazie gazda le imarte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framantati si copti chiar in acea seara a Ajunului.

In ajunul Craciunului, ca si in ajunul Anului Nou in toate provinciile romanesti, copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cantand cantece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne".
In afara de seara mare a colindelor se mai colinda si in seara Sfantului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul.
Sub numele de colind si colindat trebuie sa intelegem vechiul obicei pe care-l intalnim in sarbatorile susmentionate cand copiii, ca si flacaii satelor, merg din imobil in imobil, cantanin pentru a ura sanatate si bucurie gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) in bani sau in natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.

Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor in fata carora le canta.

Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagan avand de fapt origine comuna cu cesta.

Astfel exista:

Colindele Domnului (In drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Inchinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Inchinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Rastignirea , Coborat-a de pe Cruce);
Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.); Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vanator, de pescar, de marinara, colind de viteaz, de familie, de insuratel, etc.)

Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului:
-pentru cele religioase de nuanta crestina putem socoti ca fauritorii sunt preotii, calugarii si cantaretii bisericesti, dascalii si diacii, fiindca ei erau cunoscatori ai Evangheliilor si ai Vietilor Sfintilor.

Cat priveste pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentati care au faurit poezia populara. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an a obiceiurile si datinile stramosesti, la marile celebra de iarna.

  Carnati

Ingrediente:
1 kg de carne de porc, 150 g slanina, 1 capatana de usturoi, 30 g sare, 1/2 lingurita piper, 1 varf de cutit mirodenii pentru carnati, intestine de porc


Mod de preparare
Se trec de doua-trei ori prin masina de tocat carne grasa de la gatul porcului, pulpa si muschi in parti egale. Se adauga bucatile mici de slanina tocata, usturoi pisat, sare, piper, mirodenii. Se framanta totul bine, adaugand si putina zeama de carne. Se ataseaza la masina de tocat tubul special pentru umplut carnati. Intestinele, bine curatate si spalate, se umplu cu compozitia incet si nu prea indesat, ca sa nu se sparga.

Mod de servire
Carnatii se servesc proaspeti, prajiti in untura, dar se pot de asemenea zvanta si afuma.

  Sarmale

Ingrediente:

500 gr. carne, 1 buc. varza marisoara, o ceasca orez, 3 buc. ceapa, 2 linguri bulion de rosii, 2 linguri untura

 

Mod de preparare

Se ia carne amestecata de porc si de vaca. Se da carnea prin masina de tocat, se adauga orez ales si spalat, ceapa tocata marunt si usor rumenita in untura, sare si piper. Se aleg frunze intregi de varza acra (daca sarmalele sint de varza dulce, frunzele se oparesc in apa clocotita, se scot si se racesc), se intind pe masa, se scot cu grija partile groase ale frunzelor si se taie daca sint prea mari. Se pune tocatura, se infasoara sarmalele si se asaza in cratita in care s-a pus un strat de varza taiata subtire.

Se acopera sarmalele cu varza taiata si se toarna deasupra bulion de rosii, 1 pahar de apa, 2 linguri untura si se lasa sa fiarba inabusit, acoperit cu capac, la foc mic timp de 1 1/2 - 2 ore. La sfirsit se pun in cuptor pentru ca sa se rumeneasca frumos. Sarmalele sint mai bune preparate si fierte din ajun.
 

Mod de servire

Sarmalele de varza dulce se fierb mai putin si se servesc cu smintina. Se servesc fierbinti cu ardei iute si mamaliguta.

 

Cozonac

Ingrediente:
1 kg faina, 8 galbenusuri, 4 albusuri, 300 g zahar, 250 g unt, 50 ml ulei, 500 ml lapta, 50 g drojdie, rom, vanilie, sare
Umplutura: 600 g nuci coapte si macinate, 400 g zahar, 4 albusuri
Pentru decorat: 1 ou, 1 lingura de zahar tos, 5-6 nuci


Mod de preparare
Maiaua se pregateste muand mai intai drojdia cu putin lapte caldut ( nu fierbinte) si o lingura de zahar. Separat se oparesc trei linguri de faina cu lapte clocotit, amestecand bine ca sa nu se formeze cocoloase. Cand amestecul s-a racorit cat sa-l putem lucra cu mana, se incorporeaza cu drojdia inmuiata si se bate bine pana se fac basici mari, si compozitia se desprinde usor de pe peretii vasului. Se presara putina faina, se acopera cu un prosop curat si se pune la loc cald sa creasca.

Cat creste maiaua se amesteca galbenusurile cu mixerul, zaharul si un praf de sare pana se obtine o pasta spumoasa. Pasta iese mai fina daca se foloseste zahar pudra. Se bat spuma albusurile stropite cu cateva picaturi de lamaie.

Intr-un lighenas de plastic se toarna faina proaspat cernuta, in mijlocul careia se face un cuib. In acest cuib se pun maiaua, galbenusurile batute si putin lapte caldut. Se framanta cu spiralele speciale ale mixerului, incorporand, putin cate putin, untul topit, cald, uleiul, romul, vanilia si restul de lapte. Aluatul se framanta cel putin o jumatate de ora pana face basici mari si se desprinde de pe peretii lighenasului. Apoi se acopera si se lasa sa creasca in loc cald, ferit de curent.

Nucile pentru umplutura se usuca in cuptor fara sa se rumeneasca, se trec prin masina de macinat nucile, se amesteca apoi cu zaharul si albusurile pina se obtine o pasta consistenta.

Se ung tavile cu unt.

Cu mana unsa cu ulei sau cu unt, se desparte aluatul in trei parti egale ( daca tavile sunt mai mici, se imparte in mai multe parti) si se intinde prima foaie pe masa unsa. Deasupra se repartizeaza o treime din cantitatea de nuca intr-un strat cat mai uniform. Se ruleaza cozonacul si se pune in forma. Se procedeaza la fel si cu celelalte parti de aluat.

Cozonacii se lasa sa creasca descoperiti vreo jumatate de ora, apoi se ung cu ou, se decoreaza cu miez de nuca in jumati si se presara cu zahar tos. Se dau la cuptor la foc potrivit, mai mult domol, pentru aproximativ o ora.

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati,
Si va bucurati !
 Mititel infasetel,
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati
Si va bucurati !
 Vantul bate, nu-L razbate,
Neaua ninge, nu-L atinge
Laudati si cantati
Si va bucurati !
 Si de-acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Laudati si cantati
Si va bucurati !

Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-naltam
Cand boerii nu-s acasa
Domn, Domn sa-naltam

 Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
C-au plecat la vinatoare
Domn, Domn sa-naltam
Sa vineze caprioare
Domn, Domn sa-naltam

 Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Caprioare n-au vinat
Domn, Domn sa-naltam
Si-au vinat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam

 Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Sa faca din pielea lui
Domn, Domn sa-naltam
Vesmint frumos Domnului
Domn, Domn sa-naltam

O, brad frumos, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu esti copacul credincios,
Ce frunza nu si-o pierde.

O, brad frumos, al lui Hristos,
Verdeata ta imi place,
Oricand o vad sunt bucuros,
Si vesel ea ma face.

O, brad frumos, o, brad frumos,
Cu frunza neschimbata,
Ma mangai si ma faci duios,
Si ma-ntaresti indata.

O, brad frumos, al lui Hristos,
Verdeata ta imi place,
Oricand o vad sunt bucuros,
Si vesel ea ma face.

Originea lui Mos Craciun

Originea Mosului este controversata, fiind voci care sustin ca ar fi din Suedia, din Danemarca, Finlanda, Groelanda, Alaska sau ca pur si simplu traieste undeva la Polul Nord. Cei mai multi accepta nationalitatea finlandeza, dar de fapt Mosul este cetatean al lumii. De ce?... Deoarece imprumuta trasaturi si caracteristici de la fiecare popor. Mos Craciun este simbolul a ceea ce noi avem mai bun. Intelepciunea, corectitudinea, voiosia, buna dispozitie, sunt doar cateva din trasaturile mosului care a devenit celebru de la jumatatea secolului XX. Cum a devenit celebru? E o istorioara si aici. Cu totii stim ca mosul este imbracat intr-un costum rosu cu alb dar trebuie sa stiti ca nu a fost tot timpul asa. Acest aspect il are datorita unei firme celebre de bauturi racoritoare care a comandat un desen al mosului si astfel a aparut costumul rosu in America si apoi in toata lumea.

   In religie, mosul este tratat aparte ca un binefacator al saracilor si al nevoiasilor, un apropiat al Sfantului Nicolae care se sarbatoreste pe 6 Decembrie. De asemenea nu mai este un secret nici faptul ca in blocul comunist, o vreme, s-a dorit ca celebrul Mos Craciun sa fie inlocuit cu o varianta mai "rosie" si astfel a aparut Mos Gerila.

   Noi va lasam sa va bucurati de Mos Craciun, asa cum este el: al tuturor celor care au facut fapte bune in timpul anului...